07/06/2013 § Lasă un comentariu

De cateva zile am vazut, auzit vorbindu-se si chiar experimentat numai flori de tei care imbraca toata atmosfera imbacsita de oras.

Oricat de centrala sau laturalnica este strada pe care ma plimb, parfumul de tei este la locul lui, iar acest fenomen imi aminteste de una din nebuniile de indragosteala, pe care le-am facut in viata asta (si trebuie sa recunosc ca nu au fost putine… ). Aceasta intamplare este prima data cand o fac publica; daca mama imi citeste blogul, cu aceasta ocazie va afla si ea 😀

Se intampla acum 8 ani (cred…) in iulie. Dupa un bac zbuciumat in cele din urma trecut si chiar cu o nota decenta, cu o proba orala la engleza plansa in direct si cu panicarea unei clase intregi ca tocmai eu plang!, ma purced spre admiterea la facultate. Ca si gestionarea a timpului era total aiurea si dorinta mamei mele de a sta la Cluj toata vara sa imi depun dosarele, sa astept afisarile rezultatelor, confirmarea si apoi cautarea chiriei unde urma sa ma mut din toamna, nu imi suradea deloc, avand in vedere faptul ca printul meu consort (actualul sot) era in Petrosani in tot acest timp. Ca tot peisajul sa fie suficient de dramatic, in mijlocul perioadei cu pricina era si ziua lui de nastere, era primul an in care il sarbatoaream.

Zbughita de felul meu, nu dorm o noapte, doua, trei, imi calculez calendarul evenimentelor, banii din dotare si constat ca: pot pleca pe 19 iulie din Cluj cu Normandia (firma de transport f cunoscuta de catre studenti 😀 ), pe 20 este ziua lui, deci o petrecem impreuna si pe 21 ma intorc. Bani aveam numai de dus, insa stiam eu ca am carnetul de alocatii acasa si imi luam banii de acolo si gata. Toata aceasta poveste nu trebuia sa sfie stiuta de mama, care nu intelegea de ce trebuie sa vin si sa plec inapoi… Asa ca am complotat cu matusa la care stateam in Cluj si fratelo, nici macar bunicii nu aveau voie se stie, iar consortul trebuia surprins, asadar el trebuia sa se trezeasca cu mine la usa in data de 19.

Zis si facut, pregatit tot scenariul, purced. Suna consortul, eu eram in autocar, ii spuneam ca sunt in oras si de aceea se auzea muzica, agitatie etc. Fratelo si matusa le spuneau bunicilor zilnic ca ba sunt in oras, ba ma intalnesc cu nu stiu cine, ba ca dorm, iar mama cand suna, fratelo nu era disponibil sa vorbeasca cu ea la telefon (numai eu aveam telefon in acea vreme), cam din aceleasi motive pentru care nici bunicii nu m-au vazut. Totul a mers conform planului, consortul fericit ca m-a vazut, chiar avem o fotografie in living cu noi tineri si nebuni in acea zi, mama nu a banuit si nu a aflat nimic, in ciuda faptului ca ramasesem fara baterie la telefon si a trebuit sa maresc cercul oamenilor care stiau si m-am dus la viitoarea mea colega de apartament sa imi incarc telefonul (incarcatorul ramasese la Cj), bunicii nici atat…

Ok, dar ce legatura are asta cu teii?

Ei bine, in acea perioada a anului in Petrosani infloresc teii; fiind un oras de munte, in general, fenomenele naturale se intampla mai tarziu, iar strada unde  se afla casa parinteasca a consortului este ticsita de tei. In acest peisaj, in fiecare seara racoroasa ieseam la plimbare amandoi de manuta, caci in timpul zilei existau riscuri sa fiu vazuta in zona in metropola in care locuiam…

Zambesc de fiecare data cand pe langa mirosul de ceai concentrat, mireasma de zilele astea imi aminteste si de acele seri de fugara indragostita 🙂

Publicitate

Tagged: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading at Cenușăreasa.

meta

%d blogeri au apreciat: