15/08/2013 § Lasă un comentariu

Vacanta se apropie de final si m-am tinut partial de cuvant…

Am mesterit la un jurnal de calatorie online, impresii, ganduri, fotografii, inca nu este disponibil, nu imi place cum arata in acest moment, insa va veni si acea vreme cand voi impartasi acele momente.

Ieri m-am intors in Bucuresti dupa aproape 3 saptamani de probegie si de uitare sau, cel putin, de incercare de uitare a ceea ce am lasat in urma. M-am urcat in masina si am traversat tari, mari, fluvii, munti pana am ajuns inapoi.

Este foarte ciudat sentimentul de revenire in Bucuresti dupa o perioada lunga de plecare. Iar acest lucru l-am observat, mai ales, in ultimul an.

Sunt din provincie, toata lumea stie si nu cred ca este greu sa iti dai seama dupa primele 30 de minute petrecute cu mine, ca nu sunt nici bucuresteanca si nici din alte parti estice sau sudice ale tarii, pornind de la vorba mea lenta pana la primul „iasa” care se va auzi grait de mine intr-o conversatie uzuala. Odata plecata de acasa acum ceva ani, am inceput sa am doua vieti cea de acasa si cea de pe unde eram. Daca au fost odata vremuri in care cele doua vieti erau apropiate, cu trecerea timpului ele s-au indepartat odata cu schimbarea mea, in cea mai mare parte.

Din noua viata spre vechea viata imi este usor sa merg, poate chiar simt nevoia acelei guri de trecut, chiar daca este confuz odata ce trebuie sa ma intorc la noua mea viata pe care o traiesc zi de zi, cu alti oameni, in general, alte credinte, alte obiective, alte locuri, alte probleme. Adesea imi vine sa plang, mai ales, cand o vad pe mama in pragul usii, imi este greu caci nicaieri nu este cu adevarat ceea ce imi doresc sa fie, sa am.

Imi amintesc ca acum 8 ani cand am plecat de acasa si am ramas prima data singura in Cluj, am plans o noapte intreaga langa consort, el urma sa ma lase acolo la facultate si la acea vreme credeam ca plang pentru ca ramaneam singura. Insa nu, nu eram singura, imi aveam bunicii aproape, locuiam cu cea mai buna prietena din liceu, eram intr-un oras drag pe care il cunoasteam, aveam oamenii fostei vieti, insa ceva imi spunea ca urmeaza ruptura. Iar aceasta ruptura s-a intamplat treptat. Prietena si-a urmat drumul, bunicii au ramas in Cluj si eu am inceput sa ramnific acel trunchi al vietii mele.

Ma intreb, oare cate vieti voi mai avea pana sa dobandesc una singura plinuta?

Anunțuri

Tagged: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading at Cenușăreasa.

meta

%d blogeri au apreciat asta: