Teama consider ca este unul dintre cele mai ingrozitoare sentimente pe care le poate nutri o fiinta.

Fie ca vorbim despre teama de o persoana, situatie, conjunctura, de trecut, viitor, prezent in diferite momente ale vietii si ale evolutiei fiecaruia dintre noi, teama este unul dintre cele mai puternice si mai sfasietoare sentimente pe care le-am trait vreodata. Da, stiu, am timp sa mai experimentez si altele, insa pana acum, teama le intrece pe toate.

Des am avut aceasta stare de teama, la examene, la scoala in diferite momente, teama de a dezamagi sau de a fi dezamagit, temeri fizice, cat si psihice. Intr-o clipa, astazi am trait teama la un  nivel mai puternic ca oricand.

Eram in trafic, alaturi de consort, in centrul Bucurestiului in zona paradei haos, masini zorind dintr-o parte in cealalta si pietoni pierduti intre multele benzi de circulatie, facandu-si loc spre a vizita Arcul de Triumf. Un aer ciudat si nefiresc peste tot, cand vad o masina ca nu isi tine banda si se apropie incredibil de masina noastra. Sunt o sperioasa in masina, mai ales cand vad astfel de situatii, insa astazi a fost mult prea mult. Am simtit ca paralizez de la brau in sus, mi-a amortit mana stanga, cea dreapta o controlam cu greu, mi s-a oprit respiratia, un nod in gat mi-a sugrumat orice sunet pe care as fi vrut sa il scot si parca vizualizam- auzeam impactul.

Imi dau seama ca nu putea sa se intample nimic grav, nu vorbim de viteze mari, in plus, suntem fericitii unei masini dintre cele mai sigure de pe piata, insa ideea in sine ca iti vezi amenintata integritatea de oricare ar fi ea te paralizeaza la propriu de teama. De care teama? Nu stiu, poate de sfarsit, poate de necunoscut…

Cu toate acestea, teama dainuieste in viata noastra cel mai mult si cel mai pur, din pacate…